Jocul este viata copilului. Copilul se dezvolta prin joc, acesta fiind primul stadiu de invatare si activitate creatoare. Copilul dobandeste prin joc capacitati si experiente noi, isi cultiva spiritul de observatie, memoria, atentia, fantezia, gandirea si spiritul artistic. Pe langa aceste calitati, jocul este considerat principala activitate cu rol in dezvoltarea si educarea copilului si are de asemenea si un rol pozitiv in relaxarea acestuia.
Jocul este o activitate voluntara si spontana, care produce copilului bucurie si placere. Prin extrapolare, jocul este ca o lume paralela, fantastica, in care copilul interpreteaza un rol intr-o poveste imaginata de el insusi. Daca in viata reala nu are jucariile pe care si le doreste, in lumea fantastica a jocul el isi poate imagina ca le are si le foloseste.
Pentru aceasta, copilul apeleaza la reprezentare, adica la imaginea senzoriala a unor obiecte din realitate, evocata mintal in absenta acestora. Astfel, inca de la o varsta frageda, copilul isi dezvolta latura cognitiva si isi explica anumite lucruri.
In primul an de viata, copilul face cunostinta cu jocul de miscare (se joaca atat cu mainile, cat si cu picioarele), jocul de manipulare a obiectelor si jocul de vocalizare.
In intervalul 1-3 ani, copilul pune accent pe jocul simbolic si devine interesat sa se joace si cu alte persoane.
In intervalul 3-7 ani, jocul cunoaste o noua latura, una mai elaborata, mai dezvoltata din toate punctele de vedere. Aceasta perioada este considerata cea mai importanta in dezvoltarea intelectuala a copilului prin joc. Acum, invatarea se face doar daca este imbracata intr-o forma ludica. Copilul incepe sa imita conduite, sa-si imite parintii, sa repete ce spun ei si inmagazineaza o multime de informatii care adultilor le scapa, pentru ca sunt obisnuiti cu ele.
Informatiile pe care copilul incepe sa le dobandeasca prin joc ii vor folosi toata viata, sub diverse forme, iar inteligenta incepe inca de pe acum sa se contureze.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu